e criza...

De ce toata lumea vorbeste despre criza economica, si de ce toata lumea are senzatia ca intelege acest fenomen?
Este un fel de "chestie trendy", toti vorbim despre ea, dar nu stim de fapt ce este, cum a aparut si ce anume ne-a lovit. Tot ce stim este ca, daca aducem vorba, putem sa parem la fel de inteligenti ca toti cei care discuta despre ea. Sau cel putin, putem sa parem inteligenti (punct). Este ca mersul pe bicicleta de fapt. Si ma refer, nu la criza economica, ci la acest absolutism fenomenologic (pentru cei care nu stiu, numit si realism naiv).

De fapt nu vorbim despre criza, ci vorbim mai degraba despre o perceptie a acesteia.
Perceptia, dupa cum se stie, este un fenomen pasiv, care nu face decat sa reproduca insusirile obiectului sau fenomenului (in cazul de fata criza economica), fiind asadar o simpla "oglindire" a sa.


Este lesne de inteles ca experienta de viata sau cunostintele acumulate de individ influenteaza, in mod semnificativ, procesul de perceptie. Astfel, cu cat acestea sunt mai extinse, cu atat perceptiile vor fi mai bogate si mai diversificate.
Intre perceptie si celelalte procese psihice exista o legatura foarte stransa.

Perceptia este un proces psihic superior senzatiei. Asa ca daca aveti senzatia ca a vorbi despre criza inseamna a percepe corect fenomenul,s-ar putea sa dati un mare rateu. In ceea ce ma priveste, perceptia implica operatii de analiza si sinteza(si vorbim desigur la modul cel mai general). Mecanisemele perceptive presupun orientare prealabila, comparare, asimilare. Paradoxul este ca, atunci cand se vorbeste despre criza, acesti pasi sunt urmati, dar sa nu uitam ca pot fi urmati cu subiectivitate (este usor sa spui ca te-ai orientat in prealabil, este si mai usor sa faci comparatii, si la fel de usor sa ai senzatia ca ai asmiliat ).