jurnal de weekend

Aveam chef de altceva.Pur si simplu nu mai suportam stresul pe care orasul acesta infect il emana in fiecare zi,asa ca mi-am aruncat cateva haine intr-o geanta,am luat cheile de la masina si am plecat.

Am tras la cateva benzinarii,pentru ca in graba mea de a fugi din oras am uitat sa-mi cumpar tot ceea ce imi poftea inimioara.La ultimul Petrom tin minte ca am primit un mesaj care m-a deprimat adanc: "cumpara-mi si mie 2 pachete de prezervative durex,din acelea rosii subtiri...si iti dau eu banii". Mi s-a parut atat de trist. Nici pe vremea cand mai foloseam asa ceva nu cumparam(nu cumpara) 2 pachete odata(nu ca ar fi avut probleme,dar din nu stiu ce motiv,satisfactia sexuala era pe termen lung-poate ca Osho avea dreptate cand spunea ca daca faci sex odata si bine iti ajunge un an de zile,asa ca ma consolez cu gandul ca era ok si sper ca anul acesta sa treaca ceva mai repede)

Nu mai aveam rabdare...pur si simplu simteam ca am nevoie de aer...poate asa urma sa-mi revin din starea bolnavicioasa in care ma aflam...un fel de cancer tinut sub control de mult timp. Trebuia sa mai pescuiesc pe cineva in drum,si uram constiinciozitatea cu care isi aranja fiecare lucrusor inainte sa plece de la birou.Era sambata pentru numele lui Dumnezeu.
Intr-un final eram in drum spre iesirea din Bucuresti.Minunat. Gasisem si o ruta perfecta ca sa scap de aglomeratia de pe Baneasa. Aiurea. Mi-a luat 30 de minute sa ies din traficul acela infect. Cu atat mai mult cu cat statul pe scaun mi se parea ca-mi amplifica durerile. Pana si coloana mea vertebrala urla ca un monstru. Si am vazut un monstru urland.
Era deja 2 si pana la ora 3 trebuia sa fim in Cheia. I-am dat tare.Doamne cat iubesc senzatia aceea. NU se compara cu nimic. Intr-o ora (jur) eram in Valeni.

Am tras pe dreapta,trebuia sa cumpar neaparat cornulete cu rahat. Rahat i-am zis,de unde atatea cornulete?

Fara sa-mi dau seama,mi s-a facut o foame nebuna(cred ca nu am mai mancat cu pofta de mai bine de o luna,si daca ma gandesc mai mult nu prea am mancat deloc in ultima perioada ,doar daca 3 perfuzii de "asta e viata" se pun la socoteala).
Asa ca am ramas o ora in Valeni si am bagat in mine ca pe vremuri. Dupa o ora suna telefonul:" Ce faci ma? Hai odata ca ai mei te asteapta pe tine sa punem de gratar!"

Ups..era deja 4 si eu la 3 promisesem ca ajung. M-am urcat in masina si i-am dat. Pe drum carute...multe...Una din ele tin minte ca am depasit-o intr-o curba pentru ca nu venea nimic,si normal ca nu venea nimic,pentru ca ce doamne iarta-ma poti sa vezi venind intr-o curba?Orice om normal stie ca in curbe nu se fac depasiri. Cert este ca nenea de pe tir a avut o iesire din aceea de care eu am odata la 3 zile(din motive obiective). A fost ca in expresia "mi-am vazut moartea cu ochii".M-a surprins calmul de care am dat dovada.N-am avut nicio tresarire.N-am inteles de ce persoana de langa mine a exclamat atat de puternic. Oricum am facut un traseu record de 30 de minute,si am ajuns la timp pentru gratar.

Am dat-o pe bautura si tigari si rentz. Oamenii jucau nu se incurcau. Eu continuam sa ies pe minus. Le-am zis ca nu am cum sa nu castig, este imposibil.Si nu pentru ca mi-as dori,dar asta simteam. Niciodata nu ma insel,nu stiu de ce,dar am o intuitie data dracului.Am ajuns la -1000 la ultimul joc,si evident i-am batut pe toti.Nu ma bucuram. Cum sa ma bucur?Intuitia mea data dracului nu s-a inselat nici de data aceasta. Eh.

Ne-am bagat in pat pe la 12 noaptea. Am stat o ora de vorba. Nu mai stiu despre ce vorbeam,dar in intunericul din camera a inceput sa se auda o voce.Spunea obsesiv: I see you...se auzea in ecou.Era sinistru de-a dreptul si i-am zis: "Vezi ca-ti suna telefonul".Mi-a raspuns sec: "Telefonul meu nu suna asa". Dubios.
Oare era Marian?Imi facea vreo gluma? Mda.Deja incepea sa ma sece. Am aprins lumina...si s-a oprit si vocea. Venea din geanta de pe noptiera?...dar geanta nu era a mea,si ambele telefoane erau pe masa. Oare exista fantome, m-am intrebat?Dar ce fantome vibreaza cand incep sa vorbeasca? E absurd. Tremuram putin. Am deschis speriata sertarul(speriata ca s-ar putea sa nu gasesc nimic acolo).Surpriza..era un telefon. Da.Ce trist. Am avut instant acelasi sentiment ca atunci cand am evitat la fractiune de secunda acel tir. Oare nu ma mai atinge nimic? A fost amuzant(cred) dar sincer m-ar fi amuzat mai mult sa cred ca exista fantome.Nu de alta,dar ca fantoma as fi mai sociabila.

Trecuse si ziua aceea. Dimineata soare,vant.Frig. Foarte frig. Si imi intra in oase acel sentiment ca revin in orasul infect care m-a facut.
Pe drum niciun incident,am mers robotizat in jur de 2 ore,fara ca macar sa aud ce mi se povestea in dreapta. Ma uitam inainte si nu auzeam nimic.Cred ca nici nu vedeam prea multe. Mai trist era gandul ca iar ajung acolo.

Si ce zi minunata,ar fi mers de un calarit. Kalina cred ca-mi duce dorul. Ultima oara cand am calarit-o ploua, si tare ar fi meritat o plimbare intr-o zi ca asta. Eh. Nu conteaza. Dupa atata stat jos oricum nu mai eram in stare de nimic. Si ma cam simte cand nu pot. Stie ca vreau, dar ma simte si parca ma cearta.

In drum spre casa am tras pe la bunici.Mi-era dor de ei. Stiam ca iar or sa ma intrebe de el asa ca aveam pregatita o replica. Le-am spus razand:"Mi-a dat papucii de ziua mea!In criza asta,bagi totul la ciorap:sentimente,timp,atentie."(am fost rea, dar oricum nu vor afla niciodata ca de fapt era cel mai iubit dintre pamanteni)

Raspunsul a venit scurt:"Dar de ce nu l-ai tinut langa tine?Eu l-am tinut pe taica-tu (bunicul meu adica) 50 de ani langa mine"

Trist.Ce puteam sa raspund?"Erau alte vremuri mamaitza".

"Da asa e,ai dreptate.Tu sa ai grija la sanatate,ca baieti se gasesc pe lume multi. Si una ca tine merita totul si totul nu ar fi suficient."

Nu m-a atins.Am zambit.Chiar nu-mi mai pasa,oare nu vedeau ca rad?

Nu am putut sa stau locului.Mi-am luat verisoara de 12 ani,am urcat-o in masina,si am dus-o in Cismigiu sa-i cumpar vata de zahar.Nu mai fusese in Cismigiu de cand era in carucior. Frumos parc.Imprastie un sentiment continuu de "a fost odata".

Intr-un final am ajuns acasa,am gasit acelasi loc infect de parcare. Nu prea mergea sa o bag acolo,dar mi-am facut loc. Am ciupit-o iar,dar nu conteaza. Ea ma intelege. Si ma iarta. Stie ca o sa ma cumintesc pana la urma. Am asa...o intuitie.