Madonna vs. Leonard Cohen in Bucuresti

Doua mari concerte au avut loc in decurs de numai 10 zile in Bucuresti, doua concerte complet diferite ca stil de muzica si ca artisti: mai intai a fost concertul Madonnei de pe 26 august din Parcul Izvor, apoi concertul lui Leonard Cohen de pe 4 septembrie de pe Stadionul Tineretului - "Iolanda Ba­laş Söter".

Hotarata ca asa concerte nu prinzi de multe ori in viata, m-am inscris la organizatori pentru a face parte din staff, mai exact sa ghidez oamenii catre locurile scrise pe bilete si in final sa pot sa asist gratis la concerte. Voi face in continuare o comparatie intre concertul Madonnei si cel al lui Leonard Cohen din mai multe puncte de vedere, asa cum am vazut si simtit eu.

Locatia

Cred ca si daca se straduiau organizatorii concertului Madonnei sa gaseasca o locatie mai proasta, nu ar fi reusit. Parcul Izvor s-a dovedit ca nu este deloc potrivit pentru un spectacol de o asemenea anvergura, caile de access s-au dovedit neincapatoare si, culmea, unii oameni aveau locuri exact in spatele copacilor. Cate tipete si injuraturi mi-am luat cand le-am explicat ca nu pot face nimic si ca trebuie sa stea in spatele unor copaci, fara vedere directa la scena ci doar catre monitor... numai eu stiu. Alt inconvenient a fost praful ridicat in timpul concertului, praf care m-a facut sa-mi spal hainele primul lucru cand am ajuns seara acasa.

Concertul lui Leonard Cohen a fost programat initial in Piata Constitutiei, dar pentru ca cei de la Tuborg au pus Festivalul Berii in aceeasi seara in Parcul Izvor (la mai putin de 500 m distanta), spectacolul cantaretului canadian a fost mutat pe Stadionul Tineretului. Decizia cred ca a fost buna, deoarece Leonard Cohen are o muzica de ascultat cu sufletul, deloc zgomotoasa, doar atat cat sa te patrunda. Organizatorii au reusit sa pastreze exact structura initiala a locurilor, stadionul dovedindu-se destul de incapator, ba chiar s-a si suplimentat putin numarul de bilete.

Show-ul

Asa cum toata lumea stie Madonna face spectacol de fiecare data: danseaza, beneficiaza de jocuri de lumini, proiectii pe ecranele uriase, aparitii surprinzatoare sau socante. Toate au fost si la Bucuresti, spre deliciul spectatorilor. De partea cealalta, Leonard Cohen are un show bazat pe gesturi mici, greu de sesizat. Spre exemplu, mai mereu pe solo-urile de instrumente se retragea 2 pasi in spate, scotea palaria si asculta cu ochii inchisi muzicianul in actiune. Ori de fiecare daca cand iesea de pe scena executa pasul strengarului. As zice ca diferenta de show e perfect justificata de stilurile muzicale abordate de cei doi.

Muzicantii

La acest capitol am fost putin dezamagita de Madonna, care a cantat doar vreo 30-40% din spectacol, restul fiind playback, inregistrat inainte. E adevarat ca a dansat mult, dar tot mi se pare putin de la cineva cu renumele ei. Cei 10 muzicieni care au acompaniat-o au fost la inaltime, profesionisti vechi in meseria asta:

- Kevin Antunes -directorul muzical, keyboards & programming

- Monte Pittman - chitară, backing vocals

- Brian Frasier-Moore - tobe

- Ric'key Pageot - pian, keyboards, acordeon

- Eric Jao (DJ Enferno) - DJ

- Arkady Gips - vioară, backing vocals

- Alexander Kolpakov - chitară, voce

- Vladim Kolpakov - chitară, backing vocals

- Nicki Richards - backing vocals

- Kiley Dean - backing vocals

La Leonard Cohen am vazut un recital 100% live al unui om care nu-si arata varsta de 75 de ani, un om cu o voce incredibila. Inconjurat de 6 instrumentisti si 3 backing vocals, Leonard Cohen a pus poezia pe versuri. Muzicienii care l-au acompaniat sunt:

- Roscoe Beck - director muzical, contrabas, bass electric

- Neil Larsen din Florida - keyboards, acordeon, instrumente de suflat

- Bob Metzger din New York - chitară electrică şi acustică, voce

- Javier Mas, "omul din Barcelona" - chitară double six, chitară electrică, acustică, banjo

- Rafael Gayol, mexican crescut în Los Angeles - tobe şi percuţie

- Dino Soldo din California - keyboards, saxofon, instrumene de suflat şi voce

- Sharon Robinson din Los Angeles - voce, cea care a compus împreună cu Leonard Cohen piesele "Summertime", "Waiting for the Miracle" şi "Everybody Knows"

- The Webb Sisters - voce, duo britanic compus din surorile Charley şi Hattie Webb

Piese

As categorisi concertul Madonnei drept unul ciudat din punct de vedere al pieselor interpretate. A omis destule melodii bune (gen "American Pie" sau "Like a virgin"), iar la unele melodii a prezentat variante remixate, care sunau a house ("La isla bonita"). Lista completa a pieselor a fost:

Partea I Gangsta Pimp

- Candy Shop (cu Sweet Machine - intro)

- Beat Goes On

- Human Nature

- Vogue Vogue

Partea a II-a Old School

- Die Another Day (interludiu video)

- Into The Groove

- Holiday

- Dress You Up

- She's Not Me

- Music

Partea a III-a Gypsy

- Rain (interludiu video)

- Devil Wouldn't Recognize You

- Spanish Lesson

- Miles Away

- La Isla Bonita

- Doli Doli (gypsy folk song)

- You Must Love Me

Partea a IV-a Futuristic Rave

- Get Stupid (interludiu video)

- 4 Minutes

- Like A Prayer

- Frozen

- Ray Of Light

- Give It 2 Me

Leonard Cohen a cantat toate melodiile lui faimoase, precum si unele mai putin cunoscute. Nu-mi vine in minte acum nici un titlu despre care sa spun ca a lipsit. A cantat asa:

Partea I

- Dance Me To The End Of Love

- The Future

- Ain't No Cure For Love

- Bird On The Wire

- Everybody Knows

- In My Secret Life

- Who By Fire

- Hey, That's No Way To Say Goodbye

- Lover Lover Lover

- Waiting For The Miracle

- Anthem (cu The Flood ca introducere)

Partea a II-a

- Tower Of Song

- Suzanne

- Sisters Of Mercy

- Gyspy Wife

- The Partisan

- Boogie Street

- Hallelujah

- I'm Your Man

- Take This Waltz

Bis

- So Long, Marianne

- First We Take Manhattan

- Famous Blue Raincoat

- If It Be Your Will

- Closing Time

- I Tried to Leave You

- Whither Thou Goest

Public

Cea mai mare diferenta intre cele doua spectacole a fost la nivelul publicului. Indraznesc sa spun ca Leonard Cohen are un public mai elevat, venit sa asculte muzica buna, nu venit sa sparga seminte si pus pe caterinca cu prietenii. Nu este o regula general valabila, dar media publicului lui Cohen a fost peste cel al Madonnei.

La Madonna am vazut de toate: baietasii veniti doar pentru ca e cool, vedetele noastre de Dorobanti ingramadite intr-o zona VIP special amenajata pentru ele, badaranii de coltul strazii, dar si oameni la locul lor, veniti sa savureze spectacolul. Din pacate, toate aceste categorii eram amestecate, asa incat s-au deranjat unii pe altii.

Cohen a avut un public dedicat, venit sa uite de toate grijile si sa intre in lumea poeziei pentru 3 ore. Era acolo lume de toate varstele: de la bebelusi veniti fara voia lor, la adolescenti despre care te intrebi cum au auzit ei de canadian, la parinti si chiar bunici. Si, trebuie sa recunosc, cei care stiau cel mai bine versurile si recunosteau melodiile dupa doar 2-3 acorduri erau cei trecuti de 50 de ani.

Organizare

Ambii organizatori ai concertelor au reusit sa exploateze destul de bine spatiul avut la dispozitie. Problema in Parcul Izvor a fost cu copacii, astfel incat au fost oameni ce nu putea vedea scena ci doar ecranele gigant. Dar de, asa e la concert in parc. Poate un stadion de dimensiuni mari ar fi fost mai nimerit pentru concertul Madonnei. La Leonard Cohen stadionul Tineretului a fost incapator, astfel incat de oriunde ai fi stat vedeai scena si cel putin un ecran, daca nu chiar doua. Este perfect adevarat ca si numarul de spectatori a diferit, Madonna adunand 60 000 oameni, in timp ce Cohen doar 7 000.

Cea mai mare prostie organizatorica a fost la concertul Madonnei, unde trebuia sa stai la doua cozi ca sa iti cumperi o bere sau ceva de mancat. Prima data stateai la coada ca sa primesti jetoane, iar apoi cu aceste jetoane faceai inca o coada pentru produsele dorite. Si cozile nu erau mici deloc! Ciudata idee.... iar organizatorii si-au luat destule injuraturi pentru ea.

Preturi bilete

Preturile la cele doua concerte au fost oarecum asemanatoare, cel putin pentru primele categorii de bilete. La Madonna biletele au fost 120, 160, 600 ron si bilete vip 800ron, iar la Leonard Cohen au fost 124, 248, 399 RON

Interactiunea cu publicul

Desi o credeam pe Madonna foarte calda si comunicativa, lucrurile nu au stat chiar asa. A vorbit cu publicul, dar nu foarte mult, iar discursul despre tigani nu mai necesita comentarii. Nu era locul si nici momentul pentru un discurs moralizator cu privire la tiganii din Europa de Est si cate deservicii le facem noi lor (cred ca mai multe deservicii ne fac ei noua, de fapt).

Cohen este un maestru al cuvintelor, atunci cand vorbeste ai impresia ca recita. Stie mereu ce sa spuna, aduce oarecum cu un bunic intelept. Prezentarea muzicantilor a fost un moment cu adevarat inedit, Leonard Cohen avand cuvinte calde de lauda pentru fiecare din ei, in timp ce isi scotea palaria si ingenunchea in fata lor.

Concluzii

Concertul Madonnei a fost sub asteptarile mele. Show-ul a fost spectaculos, multe lumini, efecte, dansuri, dar eu venisem acolo pentru muzica. Ori muzica si melodiile au fost sub nivelul la care o vedeam eu pe artista. Un minus mare ii acord si pentru faptul ca nu a venit la bis, desi lumea aplauda indelung. Oamenii s-au prins ca nu se mai intoarce dupa mai mult de 5 minute de aplauze, atunci cand tehnicienii incepusera deja sa stranga cabluri si sa demonteze boxe.

Leonard Cohen a a avut un concert ce m-a surprins in mod placut. Omul are 75 de ani, dar e plin de viata si iti transmite si tie din energia lui. Sonorizarea a fost la inaltime, iar vocea grava a lui Cohen i-a patruns adanc in suflet pe toti cei prezenti. Luna plina ce a tronat pe cer intreaga seara a venit ca o completare fireasca la aceasta frumoasa poveste.

Fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza...

Zilele acestea ma gandeam obsesiv la primul meu prieten. Nu prea stiu exact de ce, cert este ca sentimentul pe care mi-l insuflau acele amintiri din adolescenta m-au facut sa am o reminiscenta asupra unei poezii pe care am scris-o acum aproape 9 ani, cu gandul la el. Si ce a fost intre noi, e ca o emblema a ceea ce inseamna simplitate, fericire, liniste. A durat putin, dar a fost suficient incat sa pot sa invat ca lucrurile simple in viata iti aduc fericirea.
De ce s-a sfarsit ? Nu stiu. Stiu doar ca am acceptat ruptura la fel de simplu (cel putin ca reactie exterioara).

Simteam totusi ca se va intoarce, pentru ca legatura noastra era o oaza de puritate si copilarie.
Si a facut-o, dar eu realizasem ca nu simt acea iubire despre care imi vorbea, si care la vremea aceea nu stiam ce inseamna, sau poate nu vroiam sa aflu.
Ii multumesc totusi ca mult timp dupa despartire mi-a demonstrat si mi-a intarit credinta ca merit o lupta. Iar el a invatat ce inseamna sa pierzi, si sa realizezi ca prea tarziu nu inseamna niciodata "poate".

Iata si povestea, asa cum am transcris-o in versuri aproape albe:

Ce diferiti suntem noi doi, si totusi cat ne-asemanam.
Oare cum pot doi oameni sa traiasca impreuna, si totusi sa-i desparta o lume ?
Sa fie mincinosi si sinceri, straini si-apropiati, prieteni si dusmani, indragostiti si-atat.
Atat mister, intr-o atat de clara lume
Atat calvar in iadul asta sfant.
Atat de bine, printr-atat de rau.
Atata ura hranita din iubire,
Atat de multe lucruri cu si fara tine.
Traiesc, si tu traiesti si mi-este dor, desi vorbesti tacand,
Si viata ta este visare, dar pana cand ?

silicoane, rad in soare argintii, silicoane..in zori de zi..

Albert Einstein spunea candva:"Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes".

Putem sa fim atat oameni de valoare, cat si de succes? Pana la un punct, probabil ca da...dar cred ca vine un moment in care, pentru a ramane un om de succes, trebuie sa renunti la anumite valori. Si in acel moment iti dai seama ca esti pus in postura in care trebuie sa faci o alegere. Alegi sa ramai un om de valoare, sau vrei sa continui sa fii un om de succes?

Si cum succesul inseamna bani, iar banii sunt cei care ii indupleca pana si pe zei, ce alegem?

Astazi am ajuns la concluzia ca advertisingul nu este nici pe departe lumea aceea mirifica in care cunosti doar oameni agreabili, creativi si de valoare. Si pe cat de entuziasmata eram in fiecare zi ca am jobul perfect, pe atat de consternata ma gasesc acum in fata acestui monitor, incercand sa diger un fenomen lipsit de etica.


Am de ales intre a promova cea mai mizerabila cutuma a secolului XXI, singura care sfideaza atat legile naturii cat si cele divine, sau a risca sa ajung un om de valoare.
Cert este ca daca renunt la "succes", cu siguranta se vor gasi altii care sa renunte la valoare, si atunci nu am realizat absolut nimic. Umanitatea oricum se va autodistruge cu sau fara valorile mele morale, si asta pentru ca zilnic oamenii sunt intoxicati de media cu imagini false ale perfectiunii. Nu voi salva omenirea daca aleg sa am constiinta curata, pentru ca sunt altii care promoveaza de ani de zile astfel de tehnici nefiresti, dar cu siguranta daca voi incepe o astfel de actiune, vor mai ajunge si alti oameni (mai exact alte pitipoance) sa creada in acesti dumnezei, sculptori ai perfectiunii trupesti. Si atunci, ce aleg? Desigur ca ma gandesc la aproapele meu, care sunt "eu", dupa cum spuneam intr-un articol precedent pe care unii nu l-au agreat prea mult, dar in acelasi timp nu vreau sa contribui la un act imoral, care promoveaza nonvaloarea.

Asa ca, ma voi folosi de minunatul internet, si prin intermediul acestui blog voi spune deschis: Dragele mele capsunare (ca sa-l citez pe doctorul chirurg) silicoanele poate ca va vor ajuta sa va ridicati "tzatzele", dar cu siguranta nu va vor face mai frumoase. Si chiar daca veti alege modelul 755 CC, va garantez ca succesul va fi pe termen scurt.

Sa o iau cu inceputul.
Se ia o bucata silicon, marfa de calitate, fabricata pe vapor de un chinez care are acasa 5 copii si 2 saci de orez, se prezinta pitipoancei care a "tras" din greu sa stranga 2600 de euro, i se reaminteste ca garantia este pe viata, si in concluzie costurile de service nu va trebui sa le ia in calcul, i se prezinta 6 poze (inainte/dupa) facute cat se poate de minunat in Pshotoshop ( pentru ca adevaratele fotografii postoperatorii arata atat de mizerabil incat nu ar convinge nici macar o scandura ca are nevoie de sani), i se da Vetutei posibilitatea sa aleaga ce fel de incizie doreste (verticala, orizontala, sau "mamelonara") si se incepe treaba. Mentionez ca, in cazul de fata, "publicul tinta" il reprezinta femelele intre 18-30 de ani capsunare (exclus barbatii tip Naomi, pentru ca acestia au alte asteptari), femei second(-hand), care nu pot sa dea foarte multi bani pe implanturi, dar care au nevoie de uger nou, pentru a putea sa pasca linistite cu vreun bou, prin Spania.
Vetuta, saraca de ea, fata de Bucuresti, sau din zonele limitrofe, vede pliantul, vede pozele, vede pretul, si deja isi vede visul implinit. Si ce face Vetuta mea? Vine la domnul doctor, trage aer adanc in piept, si iese de acolo tunata si pregatita sa survoleze ca musca la rahat. Este minunat, cu atat mai minunat cu cat sunt atatea Vetute, doritoare de mai "mult". Si asta nu e tot. Daca nu ai posibilitatea sa-ti faci un implant, nici o problema, organizam si concurs. Tot ce trebuie sa faci este sa arati bine (dar vezi sa nu fii prea dotata) si sa-ti faci cont pe site, sa participi consecvent la discutii pe forum (ca in ziua de astazi,pana si Vetuta are blog, fiind activa de felul ei si in aceasta privinta), si sa castigi prin "tragere la sorti" o minunata pereche model 34C 22T. Domnul doctor te tuneaza, noi te bagam in caravana, dupa ce iti revii din amorteala, si te plimbam prin tot orasul, sa vada multimea ce face tehnologia in fata lui Dumnezeu. Eventual iti punem si un mar in mana, un sarpe de gat, si treaba este gata. Dar peste 5 anisori, cand Vetuta noastra o sa fie suficient de pregatita financiar ca sa se aseze la casa ei, sa faca 2-3 plozi si sa puna de-o ciorbita, ceva o sa se schimbe. Si nu ma refer la pungile de sub ochi (pe care apropo, le poti rezolva tot la domnul doctor), la aripioare, sau la celulita, ma refer la alea 2 bucati de pepeni, care subit au inceput sa ti se lase. Apoi tu Vetuta mea, credeai ca pielea isi mentine elasticitatea pe termen nelimitat? Pai te-ai inselat draga. A venit timpul sa le scoti, asta daca nu cumva iti doresti sa ajungi ca domnisoara din imagine, sau chiar mai rau.

Asa ca Vetutele mele, ar fi cazul sa va bagati mintile in cap, si sa incercati si varianta cu "capsunile", nu de alta dar s-ar putea sa iesiti mai sanatoase din toata aceasta aventura.

bloggerii la putere

Pana ieri traiam cu impresia ca pasiunea mea pentru scris va fi, macar in mica parte, apreciata de comunitati online gen blogoree.ro.
Evident ca nu ma asteptam sa fiu apreciata in 3 zile. Astfel de recunoasteri se concretizeaza in timp, dupa ce ai reusit sa captezi atentia cititorilor cu ceva original. Si de ce sa nu mi-o spun mie in fata, spre deosebire de multi de pe aici, sunt foarte departe de ceea ce unii numesc originalitate. Mai am mult de urcat, pana ca macar sa apuc sa vad varful, fara sa-l ating.

Dar asta nu ma impiedica desigur sa imi fac loc in multime, sa imi tin comoara la piept, si sa zic zi de zi : "My precious". Pana la urma, chiar daca nu voi reusi sa ies in fruntea caravanei, un lucru este cert: ca voi scrie pana imi voi da duhul. Cui nu-i place, nu citeste.


Din pacate am constatat (si recunosc am fost chiar naiva ca nu mi-am canalizat entuziasmul in ceva mai autentic) ca in ziua de astazi scrisul, pentru unii, este ca stersul la fund: o necesitate. Adica este normal dupa ce te caci, sa ai un minim de bun simt si sa te stergi la fund, nu? Daca nu din bun simt, macar de nevoie. La fel este si cu scrisul. Este deja de bun simt sa ai un blog pe care sa te apuci sa scrii, eventual scrii cum te-ai cacat si ce hartie colorata de sters la fund ai folosit.
Sunt pur si simplu dezgustata. Si nici nu este nevoie sa fii un mare literat pentru a scrie cateva articole care sa poata starni un minim de interes. Nu trebuie sa folosesti cuvinte pompoase, ca cele pe care le mai scot eu din dictionar uneori, ca sa par mai inteligenta (macar eu mai deschid dex-ul din cand in cand), nici macar nu trebuie sa te exprimi corect. Este suficient sa fii o maimuta de liceu (asta nu inseamna ca daca esti la liceu, esti neaparat maimuta, pentru ca sunt si maimute de "postliceala" si de ce sa nu recunoastem chiar si maimute cu studii superioare).

Am ajuns sa prefer blogurile cu filmulete scoase de pe youtube, articole cu stiri despre Simona XXL, prefer chiar si blogul scris de mine, asa saracacios cum arata, si uneori total lipsit de culoare. Nu sunt o mare scriitoare si nici nu am pretentia ca ce scriu eu se poate asemana macar cu zecile de articole bune si foarte bune, postate pe blogoree.ro, dar cand vine un papitoi care povesteste cum a fugit el de la ora de fizica, sau cum a traversat strada (dedicand pagini intregi acestui subiect) si se apuca sa-mi dea mie voturi negative, incep sa ma gandesc serios ca notiunea de intelectual este prost inteleasa. Nu ca eu as fi vreo intelectuala, dar macar vreau sa cred ca incerc sa devin.

Si totusi, eu nu am niciun drept sa ma apuc sa-i critic pe altii. Pana la urma fiecare este liber sa scrie cum vrea si ce vrea. Nu este ca si cum cultura ar reprezenta pilonul unei civilizatii. Si daca ma gandesc putin, nici sa fii un mare blogger cu figuri de scriitor parca nu da bine. Am observat ca cei mai "in voga" artisti de pe aici sunt in mare parte de gen masculin. Nu sunt vreo misandra, asa ca bravo lor, nu ma voi apuca sa-i critic, nu inca(iar daca o voi face, cu siguranta le voi trimite un mesaj privat, pentru ca asa se cuvine), dar ceva imi spune ca fetele nu prea au sanse sa iasa in fata. Ce-i drept, nici nu am descoperit inca vreo femeie care sa scrie mai bine ca un barbat, si cand afirm asta, fac referire la toata istoria literaturii universale.(evident ca pot sa fiu contrazisa)

Dar sa nu omitem totusi ca secolul XXI pare sa fie unul al revolutiilor intelectuale, asa ca nu se stie care va fi noul trend.

Sa ne citim cu bine! Sau sa nu ne citim, pentru ca pe aici toti scriu, putini citesc, si aproape toti fac trafic...de incultura!