Fericirea-i un lucru marunt, e o aripa care vibreaza...

Zilele acestea ma gandeam obsesiv la primul meu prieten. Nu prea stiu exact de ce, cert este ca sentimentul pe care mi-l insuflau acele amintiri din adolescenta m-au facut sa am o reminiscenta asupra unei poezii pe care am scris-o acum aproape 9 ani, cu gandul la el. Si ce a fost intre noi, e ca o emblema a ceea ce inseamna simplitate, fericire, liniste. A durat putin, dar a fost suficient incat sa pot sa invat ca lucrurile simple in viata iti aduc fericirea.
De ce s-a sfarsit ? Nu stiu. Stiu doar ca am acceptat ruptura la fel de simplu (cel putin ca reactie exterioara).

Simteam totusi ca se va intoarce, pentru ca legatura noastra era o oaza de puritate si copilarie.
Si a facut-o, dar eu realizasem ca nu simt acea iubire despre care imi vorbea, si care la vremea aceea nu stiam ce inseamna, sau poate nu vroiam sa aflu.
Ii multumesc totusi ca mult timp dupa despartire mi-a demonstrat si mi-a intarit credinta ca merit o lupta. Iar el a invatat ce inseamna sa pierzi, si sa realizezi ca prea tarziu nu inseamna niciodata "poate".

Iata si povestea, asa cum am transcris-o in versuri aproape albe:

Ce diferiti suntem noi doi, si totusi cat ne-asemanam.
Oare cum pot doi oameni sa traiasca impreuna, si totusi sa-i desparta o lume ?
Sa fie mincinosi si sinceri, straini si-apropiati, prieteni si dusmani, indragostiti si-atat.
Atat mister, intr-o atat de clara lume
Atat calvar in iadul asta sfant.
Atat de bine, printr-atat de rau.
Atata ura hranita din iubire,
Atat de multe lucruri cu si fara tine.
Traiesc, si tu traiesti si mi-este dor, desi vorbesti tacand,
Si viata ta este visare, dar pana cand ?

silicoane, rad in soare argintii, silicoane..in zori de zi..

Albert Einstein spunea candva:"Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes".

Putem sa fim atat oameni de valoare, cat si de succes? Pana la un punct, probabil ca da...dar cred ca vine un moment in care, pentru a ramane un om de succes, trebuie sa renunti la anumite valori. Si in acel moment iti dai seama ca esti pus in postura in care trebuie sa faci o alegere. Alegi sa ramai un om de valoare, sau vrei sa continui sa fii un om de succes?

Si cum succesul inseamna bani, iar banii sunt cei care ii indupleca pana si pe zei, ce alegem?

Astazi am ajuns la concluzia ca advertisingul nu este nici pe departe lumea aceea mirifica in care cunosti doar oameni agreabili, creativi si de valoare. Si pe cat de entuziasmata eram in fiecare zi ca am jobul perfect, pe atat de consternata ma gasesc acum in fata acestui monitor, incercand sa diger un fenomen lipsit de etica.


Am de ales intre a promova cea mai mizerabila cutuma a secolului XXI, singura care sfideaza atat legile naturii cat si cele divine, sau a risca sa ajung un om de valoare.
Cert este ca daca renunt la "succes", cu siguranta se vor gasi altii care sa renunte la valoare, si atunci nu am realizat absolut nimic. Umanitatea oricum se va autodistruge cu sau fara valorile mele morale, si asta pentru ca zilnic oamenii sunt intoxicati de media cu imagini false ale perfectiunii. Nu voi salva omenirea daca aleg sa am constiinta curata, pentru ca sunt altii care promoveaza de ani de zile astfel de tehnici nefiresti, dar cu siguranta daca voi incepe o astfel de actiune, vor mai ajunge si alti oameni (mai exact alte pitipoance) sa creada in acesti dumnezei, sculptori ai perfectiunii trupesti. Si atunci, ce aleg? Desigur ca ma gandesc la aproapele meu, care sunt "eu", dupa cum spuneam intr-un articol precedent pe care unii nu l-au agreat prea mult, dar in acelasi timp nu vreau sa contribui la un act imoral, care promoveaza nonvaloarea.

Asa ca, ma voi folosi de minunatul internet, si prin intermediul acestui blog voi spune deschis: Dragele mele capsunare (ca sa-l citez pe doctorul chirurg) silicoanele poate ca va vor ajuta sa va ridicati "tzatzele", dar cu siguranta nu va vor face mai frumoase. Si chiar daca veti alege modelul 755 CC, va garantez ca succesul va fi pe termen scurt.

Sa o iau cu inceputul.
Se ia o bucata silicon, marfa de calitate, fabricata pe vapor de un chinez care are acasa 5 copii si 2 saci de orez, se prezinta pitipoancei care a "tras" din greu sa stranga 2600 de euro, i se reaminteste ca garantia este pe viata, si in concluzie costurile de service nu va trebui sa le ia in calcul, i se prezinta 6 poze (inainte/dupa) facute cat se poate de minunat in Pshotoshop ( pentru ca adevaratele fotografii postoperatorii arata atat de mizerabil incat nu ar convinge nici macar o scandura ca are nevoie de sani), i se da Vetutei posibilitatea sa aleaga ce fel de incizie doreste (verticala, orizontala, sau "mamelonara") si se incepe treaba. Mentionez ca, in cazul de fata, "publicul tinta" il reprezinta femelele intre 18-30 de ani capsunare (exclus barbatii tip Naomi, pentru ca acestia au alte asteptari), femei second(-hand), care nu pot sa dea foarte multi bani pe implanturi, dar care au nevoie de uger nou, pentru a putea sa pasca linistite cu vreun bou, prin Spania.
Vetuta, saraca de ea, fata de Bucuresti, sau din zonele limitrofe, vede pliantul, vede pozele, vede pretul, si deja isi vede visul implinit. Si ce face Vetuta mea? Vine la domnul doctor, trage aer adanc in piept, si iese de acolo tunata si pregatita sa survoleze ca musca la rahat. Este minunat, cu atat mai minunat cu cat sunt atatea Vetute, doritoare de mai "mult". Si asta nu e tot. Daca nu ai posibilitatea sa-ti faci un implant, nici o problema, organizam si concurs. Tot ce trebuie sa faci este sa arati bine (dar vezi sa nu fii prea dotata) si sa-ti faci cont pe site, sa participi consecvent la discutii pe forum (ca in ziua de astazi,pana si Vetuta are blog, fiind activa de felul ei si in aceasta privinta), si sa castigi prin "tragere la sorti" o minunata pereche model 34C 22T. Domnul doctor te tuneaza, noi te bagam in caravana, dupa ce iti revii din amorteala, si te plimbam prin tot orasul, sa vada multimea ce face tehnologia in fata lui Dumnezeu. Eventual iti punem si un mar in mana, un sarpe de gat, si treaba este gata. Dar peste 5 anisori, cand Vetuta noastra o sa fie suficient de pregatita financiar ca sa se aseze la casa ei, sa faca 2-3 plozi si sa puna de-o ciorbita, ceva o sa se schimbe. Si nu ma refer la pungile de sub ochi (pe care apropo, le poti rezolva tot la domnul doctor), la aripioare, sau la celulita, ma refer la alea 2 bucati de pepeni, care subit au inceput sa ti se lase. Apoi tu Vetuta mea, credeai ca pielea isi mentine elasticitatea pe termen nelimitat? Pai te-ai inselat draga. A venit timpul sa le scoti, asta daca nu cumva iti doresti sa ajungi ca domnisoara din imagine, sau chiar mai rau.

Asa ca Vetutele mele, ar fi cazul sa va bagati mintile in cap, si sa incercati si varianta cu "capsunile", nu de alta dar s-ar putea sa iesiti mai sanatoase din toata aceasta aventura.

bloggerii la putere

Pana ieri traiam cu impresia ca pasiunea mea pentru scris va fi, macar in mica parte, apreciata de comunitati online gen blogoree.ro.
Evident ca nu ma asteptam sa fiu apreciata in 3 zile. Astfel de recunoasteri se concretizeaza in timp, dupa ce ai reusit sa captezi atentia cititorilor cu ceva original. Si de ce sa nu mi-o spun mie in fata, spre deosebire de multi de pe aici, sunt foarte departe de ceea ce unii numesc originalitate. Mai am mult de urcat, pana ca macar sa apuc sa vad varful, fara sa-l ating.

Dar asta nu ma impiedica desigur sa imi fac loc in multime, sa imi tin comoara la piept, si sa zic zi de zi : "My precious". Pana la urma, chiar daca nu voi reusi sa ies in fruntea caravanei, un lucru este cert: ca voi scrie pana imi voi da duhul. Cui nu-i place, nu citeste.


Din pacate am constatat (si recunosc am fost chiar naiva ca nu mi-am canalizat entuziasmul in ceva mai autentic) ca in ziua de astazi scrisul, pentru unii, este ca stersul la fund: o necesitate. Adica este normal dupa ce te caci, sa ai un minim de bun simt si sa te stergi la fund, nu? Daca nu din bun simt, macar de nevoie. La fel este si cu scrisul. Este deja de bun simt sa ai un blog pe care sa te apuci sa scrii, eventual scrii cum te-ai cacat si ce hartie colorata de sters la fund ai folosit.
Sunt pur si simplu dezgustata. Si nici nu este nevoie sa fii un mare literat pentru a scrie cateva articole care sa poata starni un minim de interes. Nu trebuie sa folosesti cuvinte pompoase, ca cele pe care le mai scot eu din dictionar uneori, ca sa par mai inteligenta (macar eu mai deschid dex-ul din cand in cand), nici macar nu trebuie sa te exprimi corect. Este suficient sa fii o maimuta de liceu (asta nu inseamna ca daca esti la liceu, esti neaparat maimuta, pentru ca sunt si maimute de "postliceala" si de ce sa nu recunoastem chiar si maimute cu studii superioare).

Am ajuns sa prefer blogurile cu filmulete scoase de pe youtube, articole cu stiri despre Simona XXL, prefer chiar si blogul scris de mine, asa saracacios cum arata, si uneori total lipsit de culoare. Nu sunt o mare scriitoare si nici nu am pretentia ca ce scriu eu se poate asemana macar cu zecile de articole bune si foarte bune, postate pe blogoree.ro, dar cand vine un papitoi care povesteste cum a fugit el de la ora de fizica, sau cum a traversat strada (dedicand pagini intregi acestui subiect) si se apuca sa-mi dea mie voturi negative, incep sa ma gandesc serios ca notiunea de intelectual este prost inteleasa. Nu ca eu as fi vreo intelectuala, dar macar vreau sa cred ca incerc sa devin.

Si totusi, eu nu am niciun drept sa ma apuc sa-i critic pe altii. Pana la urma fiecare este liber sa scrie cum vrea si ce vrea. Nu este ca si cum cultura ar reprezenta pilonul unei civilizatii. Si daca ma gandesc putin, nici sa fii un mare blogger cu figuri de scriitor parca nu da bine. Am observat ca cei mai "in voga" artisti de pe aici sunt in mare parte de gen masculin. Nu sunt vreo misandra, asa ca bravo lor, nu ma voi apuca sa-i critic, nu inca(iar daca o voi face, cu siguranta le voi trimite un mesaj privat, pentru ca asa se cuvine), dar ceva imi spune ca fetele nu prea au sanse sa iasa in fata. Ce-i drept, nici nu am descoperit inca vreo femeie care sa scrie mai bine ca un barbat, si cand afirm asta, fac referire la toata istoria literaturii universale.(evident ca pot sa fiu contrazisa)

Dar sa nu omitem totusi ca secolul XXI pare sa fie unul al revolutiilor intelectuale, asa ca nu se stie care va fi noul trend.

Sa ne citim cu bine! Sau sa nu ne citim, pentru ca pe aici toti scriu, putini citesc, si aproape toti fac trafic...de incultura!

Fabrica de hoti

Bucurestiul este plin de hoti. Hoti de buzunare,hoti de masini,hoti de apartamente.Sunt hoti si hoti. E un fel de job care merge pe anumite criterii de selectie.Ma gandesc chiar, ca inainte sa urce in ierarhie,trec printr-un fel de interviu cu probla eliminatorie. Nu oricine poate sa fie hot. Dar odata ce ai ales acest drum,trebuie sa evoluezi.

Si evolutia are loc in stil piramidal,si cand spun asta ma gandesc la piramida nevoilor a lui Maslow. Acum vine intrebarea mea. Cand acesti profanatori ajung pe treapta a-3a a piramidei,exista ceva care ii determina sa se indrepte spre pozitia a4-a?Sau poate ca raman cuminti pe locul 3? Nu de alta dar nu-mi imaginez ca astfel de oameni se asteapta sa primeasca alta recunoastere in afara de cea cuvenita.Sau poate ca insasi aceasta recunoastere le confera acel autorespect de care au nevoie ca sa inainteze?

In fine,sa nu ma abat de la drum,facand acum pe psiholoaga umanista.Ce ma face pe mine sa abordez acest subiect?Simplu.Evident,am fost furata. Si nu dauna este cea care imi face probleme,pentru ca este atat de mica incat nu are sens sa ma gandesc la ce am pierdut. Dar nu pot sa nu ma intreb,de ce nu m-au furat mai mult? Ca aveau din abundenta ce sa fure.Nu stiu exact cum au reusit sa patrunda in masina,pot doar sa presupun ca am uitat o usa deschisa,cert este ca singurul lucru pe care mi l-au luat a fost presul de la scaunul din dreapta.De ce? Oare pentru ca era mai murdar?Oare pentru ca cd player-ul era prea sofisticat pentru gusturile lor? Oare nici macar husele nu erau atat de importante?

Ma simt de-a dreptul jignita. Le multumesc totusi ca nu m-au bagat in datorii,dar cu toate acestea,doar un pres?Este strigator la cer.Oare exista hoti moralisti?Oare s-a gandit ca doar de atat are nevoie,si nu are sens sa exagereze? Pentru numele lui Dumnezeu,oare a fost o proba de foc in cariera viitore?Oare targetul lui pe ziua de azi a fost "un pres spalat la masina,cu care poti doar sa te stergi la nas?".In acest caz felicitarile mele,data viitoare voi lasa usile deschise larg,sa ma scape si de celelalte lucruri inutile.Vroiam demult sa le schimb,dar nu avem inca o motivatie solida.

Bucurestiul este plin de hoti.Hoti de buzunare,hoti de masini,hoti de apartamente.Sunt si hoti care te scapa de lucruri inutile...cum sunt hotii de inimi sau de presuri.